Spune-mi drept ce chiloți ai?

Bleu jandarm sau galben pai ?

Cred că n-am început bine, nu? Trebuia să fie cu inimi, cu iubire, cu sentimente. Le am și pe astea, zău, dar nu-i momentul acum. 

Dar dacă tot am zbârcit-o de la primele versuri, poți măcar să îmi răspunzi la întrebare? Nu, de fapt nu mă interesa culoarea chiloților tăi iubito, dar nu puteam să-ți spun direct  că te prefer fără. 

Și-atunci mă gândeam să mă prefac că nu-mi plac și, de dragul meu, să te rog să-i dai jos. Măcar când ești cu mine. Restul timpului îi poți păstra. Chiar și două perechi în acelasi timp, pentru când e vremea rea. 

Stai, nu te agita! Îmi placi toată. Normal că dacă renunți la chiloți n-o să rămăi în palton. Vezi cum te grăbești? 

Zău că ți-aș recita poezii o zi întreagă dacă-mi promiți....că....nu pot să-ți zic dacă mă privești cu ochii ăia cuminți. Vino să-ți șoptesc la ureche.

Nu zici nimic. Am înțeles - ești de acord. Tăcerea e minunată când nu te împotrivești. 

Și știi ce aș mai vrea? Să mă strivești sub tălpile tale. Cu pantofi, sau fără. Să-mi încetinesc respirația sub greutatea ta, ca să simt și eu cum iubirea îți ia aerul. 

Da, sunt nebun! Să nu mă vindeci. 

Poți doar să-mi legi mâinile la spate și să mă supui. Promit să-mi placă. Nu vreau să mă gândesc la  ce ți-aș face după. Dar are și răzbunarea frumusețea ei...  Știi prea bine că buzele mele sunt nemiloase, iar brațele nicicând nu te vor mai lăsa liberă, pentru că libertatea ta ar fi pedeapsa mea.

Cu cel mai pur egosim îți spun că te iubesc și am nevoie de tine, pentru că nu sunt încă pregătit să plec din lumea asta. 

Și-atunci te întreb pentru ultima oară : încă mai ai chiloții  pe tine ???