Ai vrea să-ți spun că ești prima? Că până la tine n-am atins nicicând un trup de femeie și nici n-am sărutat vreo gură dornică?

Nu pot s-o fac. Știi asta. Nu ești prima, dar toate celelalte au dispărut. 

Și mor de ciudă uneori, când îmi doresc să te tachinez, că nu-mi pot aminti nimic. Niciun amănunt din viața mea, cea dinainte de tine. 

Aș vrea să-ți zic că nu ești atât de perfectă cum te văd eu. Că alta înaintea ta avea picioare mai lungi, ochi mai albaștri și buze mai dornice. Dar te-aș minți, pentru că nu știu dacă e așa...

Of, ești atât de nesuferită când nu mă suni o zi întreagă și apoi tot tu ești cu fundul în sus că nu te înțeleg cât ești de ocupată. Cât aș vrea atunci să-ți strig cum cealaltă nu uita să-mi spună te iubesc și mă strângea în brațe ori de câte ori mă supăram.

Dar cum s-o fac, când pentru mine ești doar tu?

Oare am iubit vreodată alți sâni decât ai tăi? Sunt sigur că da, dar mintea refuză să contureze alte forme decât rotundul sânilor tăi. Și știu că am spus și altă dată te iubesc, dar acum simt asta la fiecare respirație care mă atinge când dormi lângă perna mea.

N-ai fost prima, dar sunt sigur că la fel  te-aș fi iubit dacă viața mea ar fi început cu tine...