Am visat că te sugrumam. Cu durere, cu dragoste, cu hotărâre. Mi se părea nedrept să te iubesc atât.

Ce-ai făcut tu să mă meriți? De ce naiba dintre toți, te-am ales pe tine? Când nici măcar nu-mi trebuiai..

Când credeam că nimic bun nu mi se mai poate întâmpla, te-ai găsit tu să mă tulburi. Cu zâmbetul tău perfect și cu privirea aia încruntată  pe care mi-o  arunci când ți se pare că nu te iubesc destul.

E mare chestie că mă fărâm în bucăți când îți înfigi mâna în părul meu și îmi spui să tac ca să mă poți săruta? 

Ți se pare mișto să mă iei în brațe în mijlocul străzii, ca pe un copil care se agită și dă din picioare ? Știi că ești primul bărbat care m-a ținut așa (tata nu se pune) și profiți la maxim de asta. 

Ce te urăsc că te-am așteptat atât! Pe unde naiba ai umblat ? Nu ți-a spus nimeni că nu te caut, dar te doresc? Ce n-ai înțeles?

Nu-mi vine să cred...când am început să scriu visam să te sugrum și după nici cinci rânduri îți fac declarații de dragoste !

Te-am iertat fără ca măcar să mi-o  ceri. Norocosule !

Simt nevoia să mă destăinui. Oh, câte cuvinte ți-aș spune dacă nu m-aș speria de demonii pe care îi trezești în mine. 

Am dorințe, iubitule. Și toate sunt legate de tine. Chiar și cel mai banal gând te privește, te simt și atunci când nu ești și asta mă sperie. Dacă îmi vezi vreo privire nepotrivită sau vreun gest ce nu-și are locul ? 

Mi-e rușine să mă mai uit la alți bărbați. Azi am văzut un tip cu niște ochelari de soare foarte mișto. Aș fi fost mai fericită dacă nu ți-aș fi spus asta... Nu trebuie să știi chiar tot! Dar mă mănâncă degetele și vârful limbii dacă nu zic.

Îmi dau seama că puteam să scurtez totul în două cuvinte. Dar deja le știi și parcă mă strâng ca o haină veche la care ai vrea să renunți, dar nu poți. 

Și-atunci îmi doresc ca fiecare cuvânt pe care  ți-l spun  să fie sinonimul lui te iubesc , ca să te prinzi și  tu că te iubesc cu toate cuvintele.